Dimitrie Cantemir (1673-1723)

Dimitrie Cantemir (1673-1723) este fiul lui Constantin Cantemir. Domn al Moldovei (1693 si 1710-1717) si mare carturar enciclopedist, Dimitrie Cantemir este, in cultura noastra, unul dintre cei mai eruditi umanisti. Prin vasta si remarcabila sa opera stiintifica si literara, s-a situat cu mult deasupra carturarilor vremii. Turcii l-au inscaunat socotindu-l om de incredere, ca pe unul care, trimis ostatec de mic copil, a stat 17 ani la Constantinopol. Cu toate acestea, in politica externa s-a orientat spre Rusia, incheind la Lutk (1711) un tratat secret de alianta cu tarul Petru I al Rusiei, in speranta eliberarii tarii de sub dominatia turceasca. In timpul razboiului ruso-turc de la 1711 a trecut fatis de partea trupelor rusesti. Dupa infrangerea armatelor ruso-moldovene la Stanilesti, Dimitrie Cantemir s-a refugiat in Rusia unde a devenit consilier intim al tarului Petru I si a desfasurat o rodnica activitate stiintifica. In 1714 a fost ales membru al Academiei din Berlin. In opera lui Dimitrie Cantemir, influentata de umanismul renascentist si de gandirea avansata din Rusia, s-au oglindit cele mai importante probleme ridicate de dezvoltarea sociala si istorica a Moldovei de la sfarsitul secolului al XVII -lea si inceputul secolului al XVIII -lea. In ceea ce priveste conceptia politica, Dimitrie Cantemir s-a manifestat ca adept al domniei autoritare si adversar al atotputernicei marii boierimi. In scrierile sale el a privit cu simpatie lupta taranimii impotriva abuzurilor boierimii si s-a pronuntat impotriva transformarii taranilor liberi in serbi. Cantemir a fost primul scriitor roman de lucrari filozofice propriu-zise. Gandirea lui filozofica reflecta lupta dintre conceptiile religioase medievale si cele laice moderne, vadind tendinte inaintate, rationaliste. El a subliniat rolul simturilor si al experientei in cunoastere, a afirmat existenta cauzalitatii si legalitatii in natura si societate si si-a exprimat increderea in puterea stiintei si a ratiunii omenesti, cautand sa delimiteze domeniul stiintei de cel al teologiei. Atribuind providentei divine un rol secundar, Cantemir a conceput istoria ca o succesiune a “monarhiilor” care trec prin perioade de ascensiune si decadere in conformitate cu legile “naturii”. Cantemir a fost un remarcabil istoric, geograf si orientalist. Prin metoda sa critica de cercetare a izvoarelor, Cantemir este aproape un istoric modern, depasind faza cronicareasca.

Lucrarile lui, cele mai multe scrise in limba latina, atesta o bogata documentare in domeniul stiintelor umaniste si o mare pasiune pentru cercetare. “Sufletul odihna nu poate afla, -spune el- pana nu gaseste adevarul carile il cearca oricat de departe si oricat de cu truda i-au fi a-l nimuri”.

Este autorul uneia dintre primele istorii ale Imperiului otoman, “Cresterea si descresterea curtii otomane”, tradusa in limbile engleza (1734-1735), franceza (1743) si germana (1745), ea a fost timp de un veac lucrarea de capetenie prin care Europa a cunoscut istoria Turciei. In “Hronicul vechimii romano-moldo-vlahilor” Cantemir a cautat sa lamureasca problema originii poporului roman si a unitatii sale etnice si sa dovedeasca continuitatea lui pe teritoriul Daciei. Opera sa de istoric si de geograf e strabatuta de ideea eliberarii poporului nostru de sub jugul turcesc. Alte lucrari valoroase ale sale cu caracter istoric mai sunt: “Viata lui Constantin Cantemir”, “Evenimentele Cantacuzinilor si Brancovenilor”.

             Intreaga opera a lui Dimitrie Cantemir exprima o conceptie superioara despre istorie fata de cea a cronicarilor. In timp ce cronicarii explicau fenomenul istoric prin vointa fortei divine, Dimitrie Cantemir interpreteaza istoria dand atentie cauzalitatii: “Nici un lucru fara pricina sa se faca nu poate”. El prezinta originea romana a poporului nostru in spiritul ideilor umanismului, afirmand ca “suntem urmasii unui popor care a creat o civilizatie si o cultura clasica”.

           “Descriptio Moldaviae” este scrisa in 1716, in limba latina, la cererea Academiei din Berlin. Ea cuprinde trei parti. Prima parte este consacrata descrierii geografice a Moldovei, a muntilor, a apelor si campiilor. Dimitrie Cantemir elaboreaza prima harta a Moldovei. Sunt prezentate, de asemenea, flora si fauna, targurile si capitalele tarii de-a lungul timpului. In partea a doua a lucrarii este infatisata organizarea politica si administrativa a tarii, cu referiri detaliate la forma de stat, alegerea sau scoaterea din scaun a domnilor, la obiceiurile prilejuite de inscaunarea domnilor sau de mazilirea lor, de logodna, nunti, inmormantari etc. In ultima parte a lucrarii gasim bogate informatii despre graiul moldovenilor, despre slovele folosite, care la inceput au fost latinesti, “dupa pilda tuturor celorlalte popoare a caror limba inca e alcatuita din limba cea romana, iar apoi inlocuite cu cele slavonesti “.  Lucrarea prezinta interes nu numai pentru documentata descriere geografica sau politica, ci si pentru observatii etnografice si folclorice, Dimitrie Cantemir fiind primul nostru carturar care cuprinde in sfera cercetarilor sale etnografia si folclorul. “Descrierea Moldovei” este o opera strabatuta de o vibranta dragoste de patrie si au pe alocuri deosebite virtuti literare.

               P.P.Panaitescu afirma despre “Istoria ieroglifica” aparuta in 1705 ca “este o opera semnificativa, se citeste greu, dar cu folos pentru intelegerea vremurilor, a gandirii autorului si a gradului la care ajunsesera literatura si gandirea romaneasca. De aceea nu putem intelege de ce istorici ca Nicolae Iorga vad in aceasta lucrare a lui Cantemir numai “pedantism” si “reminiscente de scoala”, o carte lipsita de originalitate, imitata dupa Heliodor, scriitor antic grec, ceea ce de fapt nu este. Tocmai originalitatea prea mare, si nicidecum lipsa de originalitate, ar fi invinuirea care s-ar aduce “Istoriei Ieroglifice”. In ”Istoria Ieroglifica”, prima incercare de roman social din literatura romana, Cantemir satirizeaza, recurgand la alegorie, boierimea intriganta si acaparatoare a pamanturilor taranilor. Lucrarea cuprinde cugetari, unele imprumutate de la scriitorii mai vechi, proverbe si versuri care reflecta influenta poeziei populare.

Ideile filozofice ale marelui carturar pot fi Intalnite cu deosebire In “Imaginea stiintei sacre”, “Logica”, si mai ales in opera de tinerete “Divanul sau Galceava inteleptului cu lumea sau giudetul sufletului cu trupul”, scrisa in romaneste si greceste. Ideea de baza a acestei lucrari subliniaza superioritatea vietii spirituale asupra celei biologice, prozaica si robita poftelor de tot felul. Alexandru Piru spune ca ”este prima carte, scrisa in greceste si in romaneste publicata la Iasi In 1698, mai mult decat un tratat de estetica, este ceea ce numim astazi un eseu, intaiul eseu din literatura noastra, compus dupa modelul dialogurilor platoniciene, in felul celebrului Symposion, probabil cunoscut autorului”.

Avand o temeinica cultura muzicala, Cantemir a scris in limba turca, pentru prima data, un tratat de teorie a muzicii turcesti. A preconizat un tratat de notatie a muzicii orientale, folosind alfabetul turcesc. Dupa parerea lui Virgil Gandea “Sistemul religiei muhamedane” este singura opera majora a lui Cantemir al carei text integral nu a fost pana acum publicat si tradus la noi. Publicarea lui Incheie opera de editare a scrierilor cantemiriene, in tara noastra, de restituire a acestor scrieri culturii romanesti”.

Scrierile stiintifice, filozofice si literare ale lui Cantemir au adus intr-o epoca de predominare a ideologiei religioase, o contributie de seama la dezvoltarea orientarii laice in cultura romaneasca. El este mai de seama ganditor si om de stiinta din cultura romaneasca veche.